Step away from my head, child! / Nu mă atinge!

A few days ago I was sitting at the computer and Passion who was standing behind me informed me in a shocked voice that I had a white hair. I was happily answering that yes, I was aware, as I just caught a glimpse of it while brushing recently. I’m pretty sure she was thinking something like ‘obviously you couldn’t reach it or why would you still have that?’, so she says ’Let me pull it out for you!’ as she is already searching for its root through my hair (rushing to destroy evidence against herself, perhaps?). I started fighting her off me, ’cause you know what? I am very proud of my white hair, I have definitely earned that sucker and won’t give it up without a fight!

Ask me how I feel about it in a month or two–I might have changed my mind by then.

 Remember to leave a comment before next Tuesday if you didn’t do so already! For details on how and why see this post.

*******************************************************************************************************************

 Acum cîteva zile, şedeam în faţa computerului, cînd Passion, care era în spatele meu, mă anunţă într-o voce şocată că am un fir de păr alb. Eu i-am răspuns veselă că ştiam deja, îl zărisem cînd m-am pieptănat. Cred că ea îşi imagina că singurul motiv pentru care mai aveam firul acesta era că nu l-am putut smulge singură, aşa că foarte grăbită s-a oferit să-l smulgă ea. (grăbită pentru a distruge evidenţa împotriva ei, poate?)

A trebuit să o opresc înainte să pună mîna pe păr, fiindcă deocamdată sînt mîndră să am firul acesta. Dar s-ar putea să mă răzgîndesc curînd… cine ştie?

Nu uitaţi să lăsaţi un comentariu pînă marţi dacă nu aţi comentat deja. Pentru instrucţiuni cum şi de ce să lăsaţi un comentariu daţi un click pe postul acesta.

I have to admit that I am curious! / Trebuie să recunosc că sînt curioasă!

I can’t help wondering just who it is that is reading my blog. I can see where people are coming from on their first visit, but I would like to know if they come back after that. I know about five of my regular visitors and another four occasional ones. So, who ARE the rest of you? How many of you am I related to?

So, I am giving everyone an assignment: during the next ten days (until Tuesday May 27th) everyone who reads this has to leave a comment. Come on people, it’s not that hard. All you have to do is click the blue link saying ”Comments” or “Comentarii” at the bottom of the post and leave a comment. All it requires is your name and email and they don’t even have to be real. Although I would appreciate it if you would let me know if we are related or not and maybe where you are from. Then click the button ‘Submit Comment’ and you’re all done. And for every person that leaves a comment during this ten days I will donate $1 to an orphanage in Romania. For just a couple of minutes of your time you could put a smile on a child’s face. Plus you’ll have the satisfaction of knowing that you have prevented my dying of curiosity.  

*******************************************************************************************************************

Vreau să ştiu cine îmi citeşte blog-ul acesta. Sînt cinci persoane care ştiu că citesc aproape zilnic şi mai sînt patru care citesc din cînd în cînd. Dar cine sînt ceilalţi??? Văd că vin cîteodată unii de pe forumul familiei noastre (ştiţi voi cine sînteţi) dar eram curioasă să ştiu dacă sînt tot aceleaşi persoane sau nu? Şi restul? De unde vin?

Aşa că, o să vă dau o temă tuturor celor ce citiţi acest blog: fiecare trebuie să lăsaţi un comentariu cîndva în următoarele zece zile (pînă pe 27 mai). Nu e absolut deloc dificil. Doar daţi un click pe butonul “Comentarii” sau “Comments” de la sfîrşitul acestui post şi apoi completaţi rubrica cu numele şi adresa de email (nici măcar nu trebuie să fie cele reale), lăsaţi un comentariu şi apoi daţi un click pe butonul “Submit Comment”. În comentariu aş vrea să îmi spuneţi dacă vreţi, dacă sîntem înrudiţi şi de unde sînteţi. Atît! Uşor, nu? Şi pentru fiecare persoană care lasă un comentariu în aceste 10 zile, voi adăuga $1 la banii pentru dulciuri şi fructe ce le vom cumpăra pentru copiii de la Casa Copilului Prichindel din Cluj în iulie cînd îi vom vizita. Deci, vedeţi, pentru un minut sau două le-aţi aduce o bucurie unor copii sărmani. Şi în plus, veţi avea satisfacţia de a şti că de acum încolo nu îmi voi petrece nopţile trează în pat, întrebîndu-mă cine sînteţi.

Could I BE more of a doofus…

Apparently I just don’t know when to call it quits. I had decided to do some hard core weeding today since it was the first sunny, hot day. But I didn’t stop until my fingers felt like bloody stumps. That took five hours and a half. You know what happens when people spend five hours and a half in the sun? Yep, they get sun burnt. Even in Seattle! Who knew?! So, now, I am sporting a sexy farmers tan from the top of my long gardening gloves to the bottom of my T-shirt sleeves. And during the next two days the temperatures will be in the high eighties, but I’ll be wearing long sleeves because…dude…my arms look wicked-retarded!